![Picture](/uploads/2/7/0/3/27038627/7702850.jpg)
Formarea unui vulcan
Prin vulcan se înțelege atât formația geologică de formă conică formată prin erupția lavelor, cenușelor și gazelor dintr-un focar cu topituri magmatice situate în adâncime cât și deschizătura din scoarța terestră care emite rocă topită sau parțial topită (lava), cenușă și gaze. Deschizătura poate fi o crăpătură sau o gaură (mai mult sau puțin rotundă), caz în care se numește „crater”. O caldeiră este bazinul în formă de căldare format prin așezarea părții de sus a conului vulcanic, ea având uneori crăpături sau cratere.
Globul terestru are mai multe straturi. Profunzimea fiecărui strat geologic este determinată de greutatea specifică a rocilor componente. Astfel în centru (miezul Terrei) se găsesc cele mai grele elemente care, prin procese fizico-chimice exoterme, ajung la temperaturi foarte ridicate (mii de grade Celsius), fapt ce determină topirea rocilor cu formare de gaze. Acest fenomen cauzează presiuni deosebit de mari, gazele cautând sa străpungă straturile de la suprafață. Rocile vecine magmei suferă procese de transformare, fiind numite roci metamorfice.
Un vulcan se formează prin ridicarea scoarței, alcătuind „conul vulcanului”, sub presiunea gazelor și magmei (rocile topite). Materiile incandescente ies la suprafață printr-un crater (deschidere cu forme și diametre diferite). Un crater puțin adânc se numește pateră. Cu toate că vulcanii sunt în general asociați cu distrugere, ei au și unele efecte pozitive: minerale din adâncul Terrei fac ca pământul din jurul multor vulcani să fie foarte fertili; ei creează noi forme de teren pe fundul mărilor, iar studiul vulcanilor contribuie în mod semnificativ la înțelegerea noastră a interiorului Terrei.
Clasificarea vulcanilor
După activitate , vulcanii sunt :
Vulcani activi
Vulcani stinși
După perioada de formare , vulcanii se pot clasifica în
După tipul de manifestare a erupţiei:
· De tip islandic , cu erupţii liniare de lave fluide, fără explozii
De tip hawaian, cu erupţii centrale liniştite de lave fluide .
· de tip strombolian, cu erupţii de lave fluide şi explozii ritmice de gaze .
· de tip vulcanian, cu erupţii de lave vâscoase care, după consolidarea în coşul vulcanic, vor fi expulzate sub formă de cenuşă şi bombe vulcanice prin explozii puternice ale gazelor .
· de tip peleean, cu erupţii de lavă vâscoasă care se ridică de forma unui stâlp .
· de tip Bandai-San, la care exploziile foate puternice aruncă în aer vechiul aparat vulcanic.
VULCANI ACTIVI
Sunt acei vulcani care încă mai continuă să erupă.
Stromboli este un vulcan și în același timp o insulă de origine vulcanică ce aparține Italiei, situată în nordul Siciliei.
VULCANI STINȘI
Vulcanul stins de la Raco.
Sunt acei vulcani care au încetat să erupă cu milenii în urmă. Un vulcan latent va deveni în cele din urmă inactiv deși nici un vulcan aflat pe marginea unei plăci tectonice active nu poate fi considerat pe de plin stins.
VULCANI TINERI
De-a lungul fracturii terestre, la marginea platoului continental, se grupează vulcanii activi din Islanda, aici iese magma din profunzime la suprafață. Astfel au luat naștere în această zonă o serie de vulcani tineri, cu excepția vulcanilor de pe insula Snaefellsnes care înpartea lor sudică se bifurcă.
Prin vulcan se înțelege atât formația geologică de formă conică formată prin erupția lavelor, cenușelor și gazelor dintr-un focar cu topituri magmatice situate în adâncime cât și deschizătura din scoarța terestră care emite rocă topită sau parțial topită (lava), cenușă și gaze. Deschizătura poate fi o crăpătură sau o gaură (mai mult sau puțin rotundă), caz în care se numește „crater”. O caldeiră este bazinul în formă de căldare format prin așezarea părții de sus a conului vulcanic, ea având uneori crăpături sau cratere.
Globul terestru are mai multe straturi. Profunzimea fiecărui strat geologic este determinată de greutatea specifică a rocilor componente. Astfel în centru (miezul Terrei) se găsesc cele mai grele elemente care, prin procese fizico-chimice exoterme, ajung la temperaturi foarte ridicate (mii de grade Celsius), fapt ce determină topirea rocilor cu formare de gaze. Acest fenomen cauzează presiuni deosebit de mari, gazele cautând sa străpungă straturile de la suprafață. Rocile vecine magmei suferă procese de transformare, fiind numite roci metamorfice.
Un vulcan se formează prin ridicarea scoarței, alcătuind „conul vulcanului”, sub presiunea gazelor și magmei (rocile topite). Materiile incandescente ies la suprafață printr-un crater (deschidere cu forme și diametre diferite). Un crater puțin adânc se numește pateră. Cu toate că vulcanii sunt în general asociați cu distrugere, ei au și unele efecte pozitive: minerale din adâncul Terrei fac ca pământul din jurul multor vulcani să fie foarte fertili; ei creează noi forme de teren pe fundul mărilor, iar studiul vulcanilor contribuie în mod semnificativ la înțelegerea noastră a interiorului Terrei.
Clasificarea vulcanilor
După activitate , vulcanii sunt :
Vulcani activi
Vulcani stinși
După perioada de formare , vulcanii se pot clasifica în
- Vulcani bătrâni
- Vulcani tineri
După tipul de manifestare a erupţiei:
· De tip islandic , cu erupţii liniare de lave fluide, fără explozii
De tip hawaian, cu erupţii centrale liniştite de lave fluide .
· de tip strombolian, cu erupţii de lave fluide şi explozii ritmice de gaze .
· de tip vulcanian, cu erupţii de lave vâscoase care, după consolidarea în coşul vulcanic, vor fi expulzate sub formă de cenuşă şi bombe vulcanice prin explozii puternice ale gazelor .
· de tip peleean, cu erupţii de lavă vâscoasă care se ridică de forma unui stâlp .
· de tip Bandai-San, la care exploziile foate puternice aruncă în aer vechiul aparat vulcanic.
VULCANI ACTIVI
Sunt acei vulcani care încă mai continuă să erupă.
Stromboli este un vulcan și în același timp o insulă de origine vulcanică ce aparține Italiei, situată în nordul Siciliei.
VULCANI STINȘI
Vulcanul stins de la Raco.
Sunt acei vulcani care au încetat să erupă cu milenii în urmă. Un vulcan latent va deveni în cele din urmă inactiv deși nici un vulcan aflat pe marginea unei plăci tectonice active nu poate fi considerat pe de plin stins.
VULCANI TINERI
De-a lungul fracturii terestre, la marginea platoului continental, se grupează vulcanii activi din Islanda, aici iese magma din profunzime la suprafață. Astfel au luat naștere în această zonă o serie de vulcani tineri, cu excepția vulcanilor de pe insula Snaefellsnes care înpartea lor sudică se bifurcă.
![Picture](/uploads/2/7/0/3/27038627/4437464.jpg)
VULCANI BATRÂNI
Având o activitate de peste 6000 de ani, vulcanul Etna este vulcanul activ cu cea mai lungă perioadă de activitate. Situat pe insula Sicilia din Italia, în apropiere de orașele Messina și Catania, vulcanul Etna are înălțimea de 3.340 m, fiind cel mai înalt și cel mai activ vulcan din Europa.Se estimează că vulcanul erupe la fiecare 3 luni, și că la fiecare aproximativ 150 de ani sunt distruse și localități.Înălțimea sa este controversată, datorită distrugerii parțiale a conului vulcanic la erupții, care au format până la 400 de cratere secundare. Aria de acțiune distrugătoare a vulcanului se întinde pe o suprafață de 1.250 km².
Regiuni de răspândire a unui vulcan
Pe suprafața Globului se deosebesc 4 regiuni vulcanice și anume :
a) În jurul Oceanului Planetar – ‘’Cercul de Foc’’-, vulcanii din Malaia, Filipine, Japonia , Ins Kurile, Pen.Kamciatka, Ins. Aleutine, vulcanii din Alaska, Munții Stncoși, Cordilierii Anzilor, Ins. Din Pacific: Victoria, Noua Zeelandă, Hebride, Noua Guinee, Molusce .
b) În lungul rupturilor de tip mediteranean-Ins.Antile și Sonde.
c) Pe ridicătura muntoasă din axa Oceanului Atlantic- Islanda , Ins Jan Mayen, Faroer, Azore ,Madera, Sf. Elena, Ascension, Tristan d’Acuhna.
d) În lungul zonei de dislocație verticală din Africa de Est- scufundătura eritreană, Marea Roșie, scufundătura etiopiană ( Kenia , Kilimanjaro).
Având o activitate de peste 6000 de ani, vulcanul Etna este vulcanul activ cu cea mai lungă perioadă de activitate. Situat pe insula Sicilia din Italia, în apropiere de orașele Messina și Catania, vulcanul Etna are înălțimea de 3.340 m, fiind cel mai înalt și cel mai activ vulcan din Europa.Se estimează că vulcanul erupe la fiecare 3 luni, și că la fiecare aproximativ 150 de ani sunt distruse și localități.Înălțimea sa este controversată, datorită distrugerii parțiale a conului vulcanic la erupții, care au format până la 400 de cratere secundare. Aria de acțiune distrugătoare a vulcanului se întinde pe o suprafață de 1.250 km².
Regiuni de răspândire a unui vulcan
Pe suprafața Globului se deosebesc 4 regiuni vulcanice și anume :
a) În jurul Oceanului Planetar – ‘’Cercul de Foc’’-, vulcanii din Malaia, Filipine, Japonia , Ins Kurile, Pen.Kamciatka, Ins. Aleutine, vulcanii din Alaska, Munții Stncoși, Cordilierii Anzilor, Ins. Din Pacific: Victoria, Noua Zeelandă, Hebride, Noua Guinee, Molusce .
b) În lungul rupturilor de tip mediteranean-Ins.Antile și Sonde.
c) Pe ridicătura muntoasă din axa Oceanului Atlantic- Islanda , Ins Jan Mayen, Faroer, Azore ,Madera, Sf. Elena, Ascension, Tristan d’Acuhna.
d) În lungul zonei de dislocație verticală din Africa de Est- scufundătura eritreană, Marea Roșie, scufundătura etiopiană ( Kenia , Kilimanjaro).